Conjugarea verbului a șpronțui în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a șpronțui la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu șpronțuiesc
  • tu șpronțuiești
  • el|ea șpronțuiește
  • noi șpronțuim
  • voi șpronțuiți
  • ei|ele șpronțuiesc

Imperfect

  • eu șpronțuiam
  • tu șpronțuiai
  • el|ea șpronțuia
  • noi șpronțuiam
  • voi șpronțuiați
  • ei|ele șpronțuiau

Perfect Simplu

  • eu șpronțuii
  • tu șpronțuiși
  • el|ea șpronțui
  • noi șpronțuirăm
  • voi șpronțuirăți
  • ei|ele șpronțuiră

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu șpronțuisem
  • tu șpronțuiseși
  • el|ea șpronțuise
  • noi șpronțuiserăm
  • voi șpronțuiserăți
  • ei|ele șpronțuiseră

Perfectul Compus

  • eu am șpronțuit
  • tu ai șpronțuit
  • el|ea a șpronțuit
  • noi am șpronțuit
  • voi ați șpronțuit
  • ei|ele au șpronțuit

Viitor

  • eu voi șpronțui
  • tu vei șpronțui
  • el|ea va șpronțui
  • noi vom șpronțui
  • voi veți șpronțui
  • ei|ele vor șpronțui

Viitor Anterior

  • eu voi fi șpronțuit
  • tu vei fi șpronțuit
  • el|ea va fi șpronțuit
  • noi vom fi șpronțuit
  • voi veți fi șpronțuit
  • ei|ele vor fi șpronțuit

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) șpronțuiesc
  • tu (să) șpronțuiești
  • el|ea (să) șpronțuiască
  • noi (să) șpronțuim
  • voi (să) șpronțuiți
  • ei|ele (să) șpronțuiască

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi șpronțuit
  • tu să fi șpronțuit
  • el|ea să fi șpronțuit
  • noi să fi șpronțuit
  • voi să fi șpronțuit
  • ei|ele să fi șpronțuit

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș șpronțui
  • tu ai șpronțui
  • el|ea ar șpronțui
  • noi am șpronțui
  • voi ați șpronțui
  • ei|ele ar șpronțui

Condițional Perfect

  • eu aș fi șpronțuit
  • tu ai fi șpronțuit
  • el|ea ar fi șpronțuit
  • noi am fi șpronțuit
  • voi ați fi șpronțuit
  • ei|ele ar fi șpronțuit

Celelalte moduri verbale ale verbului a șpronțui: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • șpronțuire

Participiu

  • șpronțuit

Gerunziu

  • șpronțuind

Imperativ

  • singular șpronțuiește
  • plural șpronțuiți

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a abatoriza a coregrafia a rarefia a recula a soponi a sprăhui a șprițui a spulbera a sta a suda a urdina

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi