Conjugarea verbului a șprițui în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a șprițui la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu șprițuiesc
  • tu șprițuiești
  • el|ea șprițuiește
  • noi șprițuim
  • voi șprițuiți
  • ei|ele șprițuiesc

Imperfect

  • eu șprițuiam
  • tu șprițuiai
  • el|ea șprițuia
  • noi șprițuiam
  • voi șprițuiați
  • ei|ele șprițuiau

Perfect Simplu

  • eu șprițuii
  • tu șprițuiși
  • el|ea șprițui
  • noi șprițuirăm
  • voi șprițuirăți
  • ei|ele șprițuiră

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu șprițuisem
  • tu șprițuiseși
  • el|ea șprițuise
  • noi șprițuiserăm
  • voi șprițuiserăți
  • ei|ele șprițuiseră

Perfectul Compus

  • eu am șprițuit
  • tu ai șprițuit
  • el|ea a șprițuit
  • noi am șprițuit
  • voi ați șprițuit
  • ei|ele au șprițuit

Viitor

  • eu voi șprițui
  • tu vei șprițui
  • el|ea va șprițui
  • noi vom șprițui
  • voi veți șprițui
  • ei|ele vor șprițui

Viitor Anterior

  • eu voi fi șprițuit
  • tu vei fi șprițuit
  • el|ea va fi șprițuit
  • noi vom fi șprițuit
  • voi veți fi șprițuit
  • ei|ele vor fi șprițuit

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) șprițuiesc
  • tu (să) șprițuiești
  • el|ea (să) șprițuiască
  • noi (să) șprițuim
  • voi (să) șprițuiți
  • ei|ele (să) șprițuiască

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi șprițuit
  • tu să fi șprițuit
  • el|ea să fi șprițuit
  • noi să fi șprițuit
  • voi să fi șprițuit
  • ei|ele să fi șprițuit

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș șprițui
  • tu ai șprițui
  • el|ea ar șprițui
  • noi am șprițui
  • voi ați șprițui
  • ei|ele ar șprițui

Condițional Perfect

  • eu aș fi șprițuit
  • tu ai fi șprițuit
  • el|ea ar fi șprițuit
  • noi am fi șprițuit
  • voi ați fi șprițuit
  • ei|ele ar fi șprițuit

Celelalte moduri verbale ale verbului a șprițui: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • șprițuire

Participiu

  • șprițuit

Gerunziu

  • șprițuind

Imperativ

  • singular șprițuiește
  • plural șprițuiți

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a abate a corcoli a răpune a recuceri a șopârcăi a spovedui a sprinteni a șpronțui a squatteriza a sucomba a urdi

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi