Conjugarea verbului a smicura în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a smicura la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu smicur
  • tu smicuri
  • el|ea smicură
  • noi smicurăm
  • voi smicurați
  • ei|ele smicură

Imperfect

  • eu smicuram
  • tu smicurai
  • el|ea smicura
  • noi smicuram
  • voi smicurați
  • ei|ele smicurau

Perfect Simplu

  • eu smicurai
  • tu smicurași
  • el|ea smicură
  • noi smicurarăm
  • voi smicurarăți
  • ei|ele smicurară

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu smicurasem
  • tu smicuraseși
  • el|ea smicurase
  • noi smicuraserăm
  • voi smicuraserăți
  • ei|ele smicuraseră

Perfectul Compus

  • eu am smicurat
  • tu ai smicurat
  • el|ea a smicurat
  • noi am smicurat
  • voi ați smicurat
  • ei|ele au smicurat

Viitor

  • eu voi smicura
  • tu vei smicura
  • el|ea va smicura
  • noi vom smicura
  • voi veți smicura
  • ei|ele vor smicura

Viitor Anterior

  • eu voi fi smicurat
  • tu vei fi smicurat
  • el|ea va fi smicurat
  • noi vom fi smicurat
  • voi veți fi smicurat
  • ei|ele vor fi smicurat

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) smicur
  • tu (să) smicuri
  • el|ea (să) smicure
  • noi (să) smicurăm
  • voi (să) smicurați
  • ei|ele (să) smicure

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi smicurat
  • tu să fi smicurat
  • el|ea să fi smicurat
  • noi să fi smicurat
  • voi să fi smicurat
  • ei|ele să fi smicurat

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș smicura
  • tu ai smicura
  • el|ea ar smicura
  • noi am smicura
  • voi ați smicura
  • ei|ele ar smicura

Condițional Perfect

  • eu aș fi smicurat
  • tu ai fi smicurat
  • el|ea ar fi smicurat
  • noi am fi smicurat
  • voi ați fi smicurat
  • ei|ele ar fi smicurat

Celelalte moduri verbale ale verbului a smicura: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • smicurare

Participiu

  • smicurat

Gerunziu

  • smicurând

Imperativ

  • singular smicură
  • plural smicurați

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a compune a protocoli a rănțui a șicana a smârci a smicui a smiorcăi a șmotrui a stigmatiza a transpune

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi