Conjugarea verbului a ștănțui în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a ștănțui la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu ștănțuiesc
  • tu ștănțuiești
  • el|ea ștănțuiește
  • noi ștănțuim
  • voi ștănțuiți
  • ei|ele ștănțuiesc

Imperfect

  • eu ștănțuiam
  • tu ștănțuiai
  • el|ea ștănțuia
  • noi ștănțuiam
  • voi ștănțuiați
  • ei|ele ștănțuiau

Perfect Simplu

  • eu ștănțuii
  • tu ștănțuiși
  • el|ea ștănțui
  • noi ștănțuirăm
  • voi ștănțuirăți
  • ei|ele ștănțuiră

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu ștănțuisem
  • tu ștănțuiseși
  • el|ea ștănțuise
  • noi ștănțuiserăm
  • voi ștănțuiserăți
  • ei|ele ștănțuiseră

Perfectul Compus

  • eu am ștănțuit
  • tu ai ștănțuit
  • el|ea a ștănțuit
  • noi am ștănțuit
  • voi ați ștănțuit
  • ei|ele au ștănțuit

Viitor

  • eu voi ștănțui
  • tu vei ștănțui
  • el|ea va ștănțui
  • noi vom ștănțui
  • voi veți ștănțui
  • ei|ele vor ștănțui

Viitor Anterior

  • eu voi fi ștănțuit
  • tu vei fi ștănțuit
  • el|ea va fi ștănțuit
  • noi vom fi ștănțuit
  • voi veți fi ștănțuit
  • ei|ele vor fi ștănțuit

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) ștănțuiesc
  • tu (să) ștănțuiești
  • el|ea (să) ștănțuiască
  • noi (să) ștănțuim
  • voi (să) ștănțuiți
  • ei|ele (să) ștănțuiască

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi ștănțuit
  • tu să fi ștănțuit
  • el|ea să fi ștănțuit
  • noi să fi ștănțuit
  • voi să fi ștănțuit
  • ei|ele să fi ștănțuit

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș ștănțui
  • tu ai ștănțui
  • el|ea ar ștănțui
  • noi am ștănțui
  • voi ați ștănțui
  • ei|ele ar ștănțui

Condițional Perfect

  • eu aș fi ștănțuit
  • tu ai fi ștănțuit
  • el|ea ar fi ștănțuit
  • noi am fi ștănțuit
  • voi ați fi ștănțuit
  • ei|ele ar fi ștănțuit

Celelalte moduri verbale ale verbului a ștănțui: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • ștănțuire

Participiu

  • ștănțuit

Gerunziu

  • ștănțuind

Imperativ

  • singular ștănțuiește
  • plural ștănțuiți

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a accesa a cotoroi a rășpălui a reedifica a spâni a stângăni a ștanța a stăpâni a statiza a sumarisi a uzurpa

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi