Conjugarea verbului a șpicălui în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a șpicălui la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu șpicăluiesc
  • tu șpicăluiești
  • el|ea șpicăluiește
  • noi șpicăluim
  • voi șpicăluiți
  • ei|ele șpicăluiesc

Imperfect

  • eu șpicăluiam
  • tu șpicăluiai
  • el|ea șpicăluia
  • noi șpicăluiam
  • voi șpicăluiați
  • ei|ele șpicăluiau

Perfect Simplu

  • eu șpicăluii
  • tu șpicăluiși
  • el|ea șpicălui
  • noi șpicăluirăm
  • voi șpicăluirăți
  • ei|ele șpicăluiră

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu șpicăluisem
  • tu șpicăluiseși
  • el|ea șpicăluise
  • noi șpicăluiserăm
  • voi șpicăluiserăți
  • ei|ele șpicăluiseră

Perfectul Compus

  • eu am șpicăluit
  • tu ai șpicăluit
  • el|ea a șpicăluit
  • noi am șpicăluit
  • voi ați șpicăluit
  • ei|ele au șpicăluit

Viitor

  • eu voi șpicălui
  • tu vei șpicălui
  • el|ea va șpicălui
  • noi vom șpicălui
  • voi veți șpicălui
  • ei|ele vor șpicălui

Viitor Anterior

  • eu voi fi șpicăluit
  • tu vei fi șpicăluit
  • el|ea va fi șpicăluit
  • noi vom fi șpicăluit
  • voi veți fi șpicăluit
  • ei|ele vor fi șpicăluit

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) șpicăluiesc
  • tu (să) șpicăluiești
  • el|ea (să) șpicăluiască
  • noi (să) șpicăluim
  • voi (să) șpicăluiți
  • ei|ele (să) șpicăluiască

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi șpicăluit
  • tu să fi șpicăluit
  • el|ea să fi șpicăluit
  • noi să fi șpicăluit
  • voi să fi șpicăluit
  • ei|ele să fi șpicăluit

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș șpicălui
  • tu ai șpicălui
  • el|ea ar șpicălui
  • noi am șpicălui
  • voi ați șpicălui
  • ei|ele ar șpicălui

Condițional Perfect

  • eu aș fi șpicăluit
  • tu ai fi șpicăluit
  • el|ea ar fi șpicăluit
  • noi am fi șpicăluit
  • voi ați fi șpicăluit
  • ei|ele ar fi șpicăluit

Celelalte moduri verbale ale verbului a șpicălui: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • șpicăluire

Participiu

  • șpicăluit

Gerunziu

  • șpicăluind

Imperativ

  • singular șpicăluiește
  • plural șpicăluiți

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a converti a rămânea a rebobina a șoflânca a specula a speti a spicui a spirantiza a subîntinde a umbri

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi