Conjugarea verbului a fulgura în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a fulgura la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu fulgur
  • tu fulguri
  • el|ea fulgură
  • noi fulgurăm
  • voi fulgurați
  • ei|ele fulgură

Imperfect

  • eu fulguram
  • tu fulgurai
  • el|ea fulgura
  • noi fulguram
  • voi fulgurați
  • ei|ele fulgurau

Perfect Simplu

  • eu fulgurai
  • tu fulgurași
  • el|ea fulgură
  • noi fulgurarăm
  • voi fulgurarăți
  • ei|ele fulgurară

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu fulgurasem
  • tu fulguraseși
  • el|ea fulgurase
  • noi fulguraserăm
  • voi fulguraserăți
  • ei|ele fulguraseră

Perfectul Compus

  • eu am fulgurat
  • tu ai fulgurat
  • el|ea a fulgurat
  • noi am fulgurat
  • voi ați fulgurat
  • ei|ele au fulgurat

Viitor

  • eu voi fulgura
  • tu vei fulgura
  • el|ea va fulgura
  • noi vom fulgura
  • voi veți fulgura
  • ei|ele vor fulgura

Viitor Anterior

  • eu voi fi fulgurat
  • tu vei fi fulgurat
  • el|ea va fi fulgurat
  • noi vom fi fulgurat
  • voi veți fi fulgurat
  • ei|ele vor fi fulgurat

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) fulgur
  • tu (să) fulguri
  • el|ea (să) fulgure
  • noi (să) fulgurăm
  • voi (să) fulgurați
  • ei|ele (să) fulgure

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi fulgurat
  • tu să fi fulgurat
  • el|ea să fi fulgurat
  • noi să fi fulgurat
  • voi să fi fulgurat
  • ei|ele să fi fulgurat

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș fulgura
  • tu ai fulgura
  • el|ea ar fulgura
  • noi am fulgura
  • voi ați fulgura
  • ei|ele ar fulgura

Condițional Perfect

  • eu aș fi fulgurat
  • tu ai fi fulgurat
  • el|ea ar fi fulgurat
  • noi am fi fulgurat
  • voi ați fi fulgurat
  • ei|ele ar fi fulgurat

Celelalte moduri verbale ale verbului a fulgura: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • fulgurare

Participiu

  • fulgurat

Gerunziu

  • fulgurând

Imperativ

  • singular fulgură
  • plural fulgurați

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a depăna a deșerta a fojgăi a fugi a fulgui a fulmina a fura a herelui a influența a liza a sanforiza a veșnici

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi