Conjugarea verbului a fulgera în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a fulgera la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu fulger
  • tu fulgeri
  • el|ea fulgeră
  • noi fulgerăm
  • voi fulgerați
  • ei|ele fulgeră

Imperfect

  • eu fulgeram
  • tu fulgerai
  • el|ea fulgera
  • noi fulgeram
  • voi fulgerați
  • ei|ele fulgerau

Perfect Simplu

  • eu fulgerai
  • tu fulgerași
  • el|ea fulgeră
  • noi fulgerarăm
  • voi fulgerarăți
  • ei|ele fulgerară

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu fulgerasem
  • tu fulgeraseși
  • el|ea fulgerase
  • noi fulgeraserăm
  • voi fulgeraserăți
  • ei|ele fulgeraseră

Perfectul Compus

  • eu am fulgerat
  • tu ai fulgerat
  • el|ea a fulgerat
  • noi am fulgerat
  • voi ați fulgerat
  • ei|ele au fulgerat

Viitor

  • eu voi fulgera
  • tu vei fulgera
  • el|ea va fulgera
  • noi vom fulgera
  • voi veți fulgera
  • ei|ele vor fulgera

Viitor Anterior

  • eu voi fi fulgerat
  • tu vei fi fulgerat
  • el|ea va fi fulgerat
  • noi vom fi fulgerat
  • voi veți fi fulgerat
  • ei|ele vor fi fulgerat

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) fulger
  • tu (să) fulgeri
  • el|ea (să) fulgere
  • noi (să) fulgerăm
  • voi (să) fulgerați
  • ei|ele (să) fulgere

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi fulgerat
  • tu să fi fulgerat
  • el|ea să fi fulgerat
  • noi să fi fulgerat
  • voi să fi fulgerat
  • ei|ele să fi fulgerat

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș fulgera
  • tu ai fulgera
  • el|ea ar fulgera
  • noi am fulgera
  • voi ați fulgera
  • ei|ele ar fulgera

Condițional Perfect

  • eu aș fi fulgerat
  • tu ai fi fulgerat
  • el|ea ar fi fulgerat
  • noi am fi fulgerat
  • voi ați fi fulgerat
  • ei|ele ar fi fulgerat

Celelalte moduri verbale ale verbului a fulgera: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • fulgerare

Participiu

  • fulgerat

Gerunziu

  • fulgerând

Imperativ

  • singular fulgeră
  • plural fulgerați

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a deosibi a desena a foieta a fuduli a fularda a fulgui a fundamenta a herboriza a înflora a liului a sancționa a verzui

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi