Conjugarea verbului a șufări în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a șufări la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu șufăresc
  • tu șufărești
  • el|ea șufărește
  • noi șufărim
  • voi șufăriți
  • ei|ele șufăresc

Imperfect

  • eu șufăream
  • tu șufăreai
  • el|ea șufărea
  • noi șufăream
  • voi șufăreați
  • ei|ele șufăreau

Perfect Simplu

  • eu șufării
  • tu șufăriși
  • el|ea șufări
  • noi șufărirăm
  • voi șufărirăți
  • ei|ele șufăriră

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu șufărisem
  • tu șufăriseși
  • el|ea șufărise
  • noi șufăriserăm
  • voi șufăriserăți
  • ei|ele șufăriseră

Perfectul Compus

  • eu am șufărit
  • tu ai șufărit
  • el|ea a șufărit
  • noi am șufărit
  • voi ați șufărit
  • ei|ele au șufărit

Viitor

  • eu voi șufări
  • tu vei șufări
  • el|ea va șufări
  • noi vom șufări
  • voi veți șufări
  • ei|ele vor șufări

Viitor Anterior

  • eu voi fi șufărit
  • tu vei fi șufărit
  • el|ea va fi șufărit
  • noi vom fi șufărit
  • voi veți fi șufărit
  • ei|ele vor fi șufărit

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) șufăresc
  • tu (să) șufărești
  • el|ea (să) șufărească
  • noi (să) șufărim
  • voi (să) șufăriți
  • ei|ele (să) șufărească

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi șufărit
  • tu să fi șufărit
  • el|ea să fi șufărit
  • noi să fi șufărit
  • voi să fi șufărit
  • ei|ele să fi șufărit

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș șufări
  • tu ai șufări
  • el|ea ar șufări
  • noi am șufări
  • voi ați șufări
  • ei|ele ar șufări

Condițional Perfect

  • eu aș fi șufărit
  • tu ai fi șufărit
  • el|ea ar fi șufărit
  • noi am fi șufărit
  • voi ați fi șufărit
  • ei|ele ar fi șufărit

Celelalte moduri verbale ale verbului a șufări: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • șufărire

Participiu

  • șufărit

Gerunziu

  • șufărind

Imperativ

  • singular șufărește
  • plural șufăriți

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a aluviona a decalota a reînnoda a revela a străvăloci a șuchea a sudui a suferi a sugera a telecopia a zapcii

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi