Conjugarea verbului a știpui în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a știpui la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu știpuiesc
  • tu știpuiești
  • el|ea știpuiește
  • noi știpuim
  • voi știpuiți
  • ei|ele știpuiesc

Imperfect

  • eu știpuiam
  • tu știpuiai
  • el|ea știpuia
  • noi știpuiam
  • voi știpuiați
  • ei|ele știpuiau

Perfect Simplu

  • eu știpuii
  • tu știpuiși
  • el|ea știpui
  • noi știpuirăm
  • voi știpuirăți
  • ei|ele știpuiră

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu știpuisem
  • tu știpuiseși
  • el|ea știpuise
  • noi știpuiserăm
  • voi știpuiserăți
  • ei|ele știpuiseră

Perfectul Compus

  • eu am știpuit
  • tu ai știpuit
  • el|ea a știpuit
  • noi am știpuit
  • voi ați știpuit
  • ei|ele au știpuit

Viitor

  • eu voi știpui
  • tu vei știpui
  • el|ea va știpui
  • noi vom știpui
  • voi veți știpui
  • ei|ele vor știpui

Viitor Anterior

  • eu voi fi știpuit
  • tu vei fi știpuit
  • el|ea va fi știpuit
  • noi vom fi știpuit
  • voi veți fi știpuit
  • ei|ele vor fi știpuit

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) știpuiesc
  • tu (să) știpuiești
  • el|ea (să) știpuiască
  • noi (să) știpuim
  • voi (să) știpuiți
  • ei|ele (să) știpuiască

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi știpuit
  • tu să fi știpuit
  • el|ea să fi știpuit
  • noi să fi știpuit
  • voi să fi știpuit
  • ei|ele să fi știpuit

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș știpui
  • tu ai știpui
  • el|ea ar știpui
  • noi am știpui
  • voi ați știpui
  • ei|ele ar știpui

Condițional Perfect

  • eu aș fi știpuit
  • tu ai fi știpuit
  • el|ea ar fi știpuit
  • noi am fi știpuit
  • voi ați fi știpuit
  • ei|ele ar fi știpuit

Celelalte moduri verbale ale verbului a știpui: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • știpuire

Participiu

  • știpuit

Gerunziu

  • știpuind

Imperativ

  • singular știpuiește
  • plural știpuiți

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a adăsta a cuadrupla a răzleți a reînnoi a șprănțuri a știmoci a stipendia a stipula a stoca a șupuri a vărzui

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi