Conjugarea verbului a șpraițui în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a șpraițui la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu șpraițuiesc
  • tu șpraițuiești
  • el|ea șpraițuiește
  • noi șpraițuim
  • voi șpraițuiți
  • ei|ele șpraițuiesc

Imperfect

  • eu șpraițuiam
  • tu șpraițuiai
  • el|ea șpraițuia
  • noi șpraițuiam
  • voi șpraițuiați
  • ei|ele șpraițuiau

Perfect Simplu

  • eu șpraițuii
  • tu șpraițuiși
  • el|ea șpraițui
  • noi șpraițuirăm
  • voi șpraițuirăți
  • ei|ele șpraițuiră

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu șpraițuisem
  • tu șpraițuiseși
  • el|ea șpraițuise
  • noi șpraițuiserăm
  • voi șpraițuiserăți
  • ei|ele șpraițuiseră

Perfectul Compus

  • eu am șpraițuit
  • tu ai șpraițuit
  • el|ea a șpraițuit
  • noi am șpraițuit
  • voi ați șpraițuit
  • ei|ele au șpraițuit

Viitor

  • eu voi șpraițui
  • tu vei șpraițui
  • el|ea va șpraițui
  • noi vom șpraițui
  • voi veți șpraițui
  • ei|ele vor șpraițui

Viitor Anterior

  • eu voi fi șpraițuit
  • tu vei fi șpraițuit
  • el|ea va fi șpraițuit
  • noi vom fi șpraițuit
  • voi veți fi șpraițuit
  • ei|ele vor fi șpraițuit

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) șpraițuiesc
  • tu (să) șpraițuiești
  • el|ea (să) șpraițuiască
  • noi (să) șpraițuim
  • voi (să) șpraițuiți
  • ei|ele (să) șpraițuiască

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi șpraițuit
  • tu să fi șpraițuit
  • el|ea să fi șpraițuit
  • noi să fi șpraițuit
  • voi să fi șpraițuit
  • ei|ele să fi șpraițuit

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș șpraițui
  • tu ai șpraițui
  • el|ea ar șpraițui
  • noi am șpraițui
  • voi ați șpraițui
  • ei|ele ar șpraițui

Condițional Perfect

  • eu aș fi șpraițuit
  • tu ai fi șpraițuit
  • el|ea ar fi șpraițuit
  • noi am fi șpraițuit
  • voi ați fi șpraițuit
  • ei|ele ar fi șpraițuit

Celelalte moduri verbale ale verbului a șpraițui: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • șpraițuire

Participiu

  • șpraițuit

Gerunziu

  • șpraițuind

Imperativ

  • singular șpraițuiește
  • plural șpraițuiți

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a copula a răpi a reconsolida a somnora a spori a sprăhui a șprănțuri a spumega a succeda a upovăi

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi