Conjugarea verbului a șperțui în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a șperțui la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu șperțuiesc
  • tu șperțuiești
  • el|ea șperțuiește
  • noi șperțuim
  • voi șperțuiți
  • ei|ele șperțuiesc

Imperfect

  • eu șperțuiam
  • tu șperțuiai
  • el|ea șperțuia
  • noi șperțuiam
  • voi șperțuiați
  • ei|ele șperțuiau

Perfect Simplu

  • eu șperțuii
  • tu șperțuiși
  • el|ea șperțui
  • noi șperțuirăm
  • voi șperțuirăți
  • ei|ele șperțuiră

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu șperțuisem
  • tu șperțuiseși
  • el|ea șperțuise
  • noi șperțuiserăm
  • voi șperțuiserăți
  • ei|ele șperțuiseră

Perfectul Compus

  • eu am șperțuit
  • tu ai șperțuit
  • el|ea a șperțuit
  • noi am șperțuit
  • voi ați șperțuit
  • ei|ele au șperțuit

Viitor

  • eu voi șperțui
  • tu vei șperțui
  • el|ea va șperțui
  • noi vom șperțui
  • voi veți șperțui
  • ei|ele vor șperțui

Viitor Anterior

  • eu voi fi șperțuit
  • tu vei fi șperțuit
  • el|ea va fi șperțuit
  • noi vom fi șperțuit
  • voi veți fi șperțuit
  • ei|ele vor fi șperțuit

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) șperțuiesc
  • tu (să) șperțuiești
  • el|ea (să) șperțuiască
  • noi (să) șperțuim
  • voi (să) șperțuiți
  • ei|ele (să) șperțuiască

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi șperțuit
  • tu să fi șperțuit
  • el|ea să fi șperțuit
  • noi să fi șperțuit
  • voi să fi șperțuit
  • ei|ele să fi șperțuit

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș șperțui
  • tu ai șperțui
  • el|ea ar șperțui
  • noi am șperțui
  • voi ați șperțui
  • ei|ele ar șperțui

Condițional Perfect

  • eu aș fi șperțuit
  • tu ai fi șperțuit
  • el|ea ar fi șperțuit
  • noi am fi șperțuit
  • voi ați fi șperțuit
  • ei|ele ar fi șperțuit

Celelalte moduri verbale ale verbului a șperțui: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • șperțuire

Participiu

  • șperțuit

Gerunziu

  • șperțuind

Imperativ

  • singular șperțuiește
  • plural șperțuiți

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a converge a rama a rebandaja a șofa a specializa a șperlui a speti a spirala a subiectiviza a umaniza

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi