Conjugarea verbului a întercleți în limba română

Învață cum să conjugi corect verbul a întercleți la toate timpurile și modurile verbale, pentru a nu mai face greșeli când scrii! Pentru a găsi conjugarea unui alt verb în română, poți apăsa aici.

Modul indicativ

Timpurile modului indicativ sunt cele mai des folosite în limba română. Modul gramatical indicativ e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală, în trecut, prezent sau viitor.

Prezent

  • eu înterclețesc
  • tu înterclețești
  • el|ea înterclețește
  • noi înterclețim
  • voi înterclețiți
  • ei|ele înterclețesc

Imperfect

  • eu înterclețeam
  • tu înterclețeai
  • el|ea înterclețea
  • noi înterclețeam
  • voi înterclețeați
  • ei|ele înterclețeau

Perfect Simplu

  • eu întercleții
  • tu înterclețiși
  • el|ea întercleți
  • noi înterclețirăm
  • voi înterclețirăți
  • ei|ele înterclețiră

Mai Mult Ca Perfectul

  • eu înterclețisem
  • tu înterclețiseși
  • el|ea înterclețise
  • noi înterclețiserăm
  • voi înterclețiserăți
  • ei|ele înterclețiseră

Perfectul Compus

  • eu am înterclețit
  • tu ai înterclețit
  • el|ea a înterclețit
  • noi am înterclețit
  • voi ați înterclețit
  • ei|ele au înterclețit

Viitor

  • eu voi întercleți
  • tu vei întercleți
  • el|ea va întercleți
  • noi vom întercleți
  • voi veți întercleți
  • ei|ele vor întercleți

Viitor Anterior

  • eu voi fi înterclețit
  • tu vei fi înterclețit
  • el|ea va fi înterclețit
  • noi vom fi înterclețit
  • voi veți fi înterclețit
  • ei|ele vor fi înterclețit

Modul conjunctiv

Există două timpuri ale modului conjunctiv în limba română. Modul conjunctiv e un mod personal (predicativ) ce exprimă o acțiune care e posibilă sau realizabilă.

Conjunctiv Prezent

  • eu (să) înterclețesc
  • tu (să) înterclețești
  • el|ea (să) înterclețească
  • noi (să) înterclețim
  • voi (să) înterclețiți
  • ei|ele (să) înterclețească

Conjunctiv Perfect

  • eu să fi înterclețit
  • tu să fi înterclețit
  • el|ea să fi înterclețit
  • noi să fi înterclețit
  • voi să fi înterclețit
  • ei|ele să fi înterclețit

Modul condițional-optativ

Există două timpuri ale modului condițional-optativ în limba română. Acest mod verbal e un mod personal (predicativ) ce exprimă fie o acțiune dorită, fie o acțiune ce poate fi realizată dacă e îndeplinită o anumită condiție. De la această utilizare vine și numele modului condițional-optativ.

Condițional Prezent

  • eu aș întercleți
  • tu ai întercleți
  • el|ea ar întercleți
  • noi am întercleți
  • voi ați întercleți
  • ei|ele ar întercleți

Condițional Perfect

  • eu aș fi înterclețit
  • tu ai fi înterclețit
  • el|ea ar fi înterclețit
  • noi am fi înterclețit
  • voi ați fi înterclețit
  • ei|ele ar fi înterclețit

Celelalte moduri verbale ale verbului a întercleți: infinitiv, participiu, gerunziu și imperativ.

Infinitiv Lung

  • înterclețire

Participiu

  • înterclețit

Gerunziu

  • înterclețind

Imperativ

  • singular înterclețește
  • plural înterclețiți

Conjugă un alt verb în limba română

Verbe aleatorii: a gâdila a gustări a înseta a înțepeni a interclasa a intercondiționa a interjecționa a isprăvnici a muia a plomba a tipări

Conjugarea celor mai utilizate verbe în limba română: a face a fi a vrea a avea a merge a lua a mânca a putea a alege a veni a începe a da a vorbi